Se afișează postările cu eticheta Excursii externe. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Excursii externe. Afișați toate postările

luni, 4 martie 2024

Bilbao - adevarata față a poporului basc


 de Ioan Laslo

Chiar daca, oficial, Victoria-Gasteiz este capitala Tarii Bascilor, orasul emblematic pentru aceasta provincie atat de spectaculoasa din Spania ramane Bilbao (sau Bilbo, cum ii spun bascii). 

Am avut placerea ca, pe parcursul mai multor sezoane, sa fiu ghidul celei mai mari agentii de turism din Romania pe un program in aceasta zona si pur si simplu m-am atasat de ea. Civilizatia, bunul gust, curatenia impecabila si educatia localnicilor m-au cucerit iremediabil. Imbinarea de vechi si nou, respectul pentru cei din jur, dorinta de a oferi frumosul sub toate aspectele sale nu au cum sa te lase indiferent. Ai acea senzatie ca totul este la locul lui si e facut sa faca localnicilor viata mai frumoasa. Si asta, pornind de la lucruri care par minore (imi place de exemplu ca nu e trecere de pietoni la care sa nu existe nivelare. Pare marunt, dar e un amanunt care evita disconfortul si chiar accidentele!)

Deoarece nu ma lasa inima sa inghesui totul intr-un singur material, am luat pe rand tentatiile acestui oras fabulos. Vom vorbi despre centrul vechi (Cartierul celor Sapte Strazi), Catedral de Santiago, Teatro Arriaga, Muzeul Guggenheim (cel care a generat o adevarata renastere a sperantelor poporului basc), Puente dela Salve, Estadio San Mames, Puente Biskaya, Zubizuri (construit dupa planurile ingeniosului Calatrava), sau Turnul Iberdrola. Totul despre un oras care are un plan de dezvoltare coerent si sustenabil, urmat pas cu pas, indiferent de vremelnicii conducatori politici. Poate si de aceea, Tara Bascilor a devenit in ultimii ani cea mai dezvoltata zona a Spaniei, intrecand Catalunia si sub aspectul venitului pe cap de locuitor. Tineti aproape ca avem despre ce vorbi! Deocamdata, sper ca am reusit sa va trezesc interesul! Dati un click pe albastru pentru fiecare obiectiv in parte! Iar daca vreti sa vizitam impreuna Bilbao, va puteti inscrie pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei, cu un click pe numele sau!

sâmbătă, 24 februarie 2024

Santa Maria degli Angeli - bijuteria care domina Assisi de Jos


 de Marian Lisu
Poate numele titlului vă face să gândiți: iar Assisi? Ei bine, acum suntem practic în orășelul de la baza dealului, unde sper că instantaneele de până acum v-au încântat. E Santa Maria degli Angeli, locul unde practic începe și se sfârșește destinul Sf. Francisc.Marea Bazilică Sfânta Maria a Îngerilor e aici de aproape cinci secole, impresionând prin dimensiunile colosale (cea de-a șaptea în clasamentul general), dar adevărata comoară este înăuntru – micuța și vechea bisericuță Porziuncola (tradusă ca „Mică  bucată de pământ”).
Deasupra Sanctuarul Protoconventului Porziuncola ne întâmpină dictonul latin „Hic Locus Sanctua Est” (Acesta este un loc sfânt), chiar Sf. Francisc declarând că este cămin, spunând că „vizitele spiritelor cerești erau frecvente în acel loc”. 
Aici are pornirea lăuntrică de a se dedica muncii neobosite de a fonda Ordinul Fraților Minori (al Călugărilor Cenușii/ Franciscanilor), tot aici discipolii jură credință și pleacă în lume să ducă mai departe mesajul. Aici e locul unde Chiara di Offreduccio renunță la viața fără de griji, îmbrățișează jurământul de sărăcie și se dedică întru-totul credinței, înființând Ordinului Doamnelor Sărace (Clariselor), fiind sanctificată și ea după ce se dovedise că făcuse minuni. Viziunea Sf. Francisc, aceea că obținuse aici chiar de la Isus „Indulgența Porziuncolei” (mai cunoscută în literatură drept „Iertarea din Assisi”), va genera ulterior pelerinaje impresionante, iar anual o mare sărbătoare locală. Este astfel centrul franciscanismului, așa cum ne ilustrează și frescele minunate pe care le descoperim în anexele marii biserici. După Grădina cu trandafiri, loc preaiubit de Francisc, din pictură se perindă privirii adunarea călugărilor pentru a înțelege tainele Regulei, respectiv viziunea ce trebuia vestită în lumea largă.
Biserica mare are trei nave, având în laterale zece capele, cupolă impresionantă și absidă semicirculară, centrul edificiului reprezentându-l vechea bisericuță ce fusese la începuturi a benedictinilor, dar lăsată în ruină. Sf. Francisc decisese să o readucă la menirea inițială, așa cum mai făcuse și cu alte două din Assisi.
Fresca interioară e de mare valoare – în partea din spate e Calvarul, lucrare a lui Perugino, iar în capelele laterale sunt lucrări ce au în principal teme cu Fecioara cu Pruncul, aspecte din viața spirituală a Sf. Francisc, dar și cu Sf. Bernardino. Cappella del Transito e chiar în locul unde Sfântul Francisc a murit în 1226, imediat lângă Grădina cu trandafiri, de unde statuia ce-i este dedicată așteaptă parcă înflorirea rapidă, sub atenta supraveghere a porumbeilor pașnici. E aparent o mare discrepanță între ceea ce propovăduia Francisc – traiul în sărăcie, dar bogăție în credință – raportat la ceea ce vedem actualmente – structuri ce rivalizează cu marile catedrale, având în vedere că la începuturi discipolii trăiau în colibe și dormeau pe rogojină, îmbrăcați fiind în pânză de sac cârpită.
Turnul imens, cu clopotele lui grele, vestește la intervale regulate chemarea credinței, fațada monumentală ținând în vârf o statuie impunătoare a Fecioarei din bronz aurit, ce magnetizează privirile curioșilor de la mare distanță.
În laterala ce dă spre edificiile publice se află o fântână activă de acum cinci secole – Fonte Medicee.
Peste drum e splendidul Palazzo del Capitano del Perdono (Palatul Căpitanilor Iertării) ridicat pentru a servi drept casă a „căpitanilor” – persoanele ce trebuiau să vegheze mulțimea de pelerini ce veneau să descopere locul unde Sf. Francisc obținuse privilegiul iertării.
Tocmai dimensiunea impresionată pe care o căpătase pelerinajul făcuse ca în jurul bisericii să se formeze un adevărat târg, acum oraș, iar supravegherea trebuia să aibă parte de o justiție specială, condusă de Căpitanul Iertării. Palatul e construit sobru, dar are o eleganță conferită în special de succesiunea coloanelor groase de la bază ce susțin bolte-n semicerc, având deasupra alte rânduri de coloane scunde, ce dau impresia de spațialitate. Cel de-al treilea nivel, adăugat ulterior, duce clădirea în epocile recente, păstrând arhitectura specifică umbriană, tocmai pentru a pune în evidență edificiul, prin comparație cu construcțiile relativ contemporane. "
l'Amore non è amato" („Dragostea nu se iubește”) – Sf. Francisc.


vineri, 23 februarie 2024

San Sebastian de pe Monte Iqueldo

 

de Ioan Laslo

Primul lucru pe care il fac atunci cand ajung la San Sebastian (Donostia, cum ii spun bascii) este sa urc pe Monte Iqueldo pentru cea mai frumoasa panorama asupra orasului. Si atunci cand sunt cu turistii nu o fac pe poteca, ci cu ajutorul celui mai vechi funicular din nordul Spaniei (si unul dintre primele din Peninsula Iberica). Urcusul insusi este o adevarata placere. 

Golful La Concha (Scoica) aflat inimediata apropiere este locaul care a facut celebra aceasta statiune, care devine ultraaglomerata in timpul sezonului estival. Forma sa da de fapt si forma orasului, asezat intre culmile stancoase. Vorbim despre capitala provinciei Guizpucoa (parte a Tarii Bascilor spaniola), peste 60 de kmp, locuiti de peste 185 000 de locuitori. Un oras cu o istorie fantastica, cu urcusuri si coborasuri, din al carui centru vechi a mai ramas putin deoarece a trecut printr-un incendiu devastator. Reconstruit insa, este astazi o adevarata perla la Atlantic si o destinatie de neratat.  Dar nu mi-am propus astazi sa intru amanuntit in ceea ce insemna orasul San Sebastian (desi aveti cateva amanunte in filmarea de mai jos), ci doar sa va ofer panorama sa splendida. Sus, pe Monte Iqueldo s-a construit si un parc de distractii, iar in week-end mai ales familii cu copii urca pentru a petrece timp de calitate. Fie ca ii urca pe cei mici in barcute, fac o vizita in Turnul Groazei, sau achizitioneaza diversele tentatii dulci... satisfactia este garantata. Asa cum v-am obisnuit, va ofer si doua filmari facute live din acea locatie, insotite de comentariu improvizat pe moment, dar care sper sa va fie de folos. 

Va astept in excursia Tara Bascilor si nordul Spaniei , care contine un optional spre San Sebastian! 

joi, 22 februarie 2024

Orvieto - o bijuterie italiană

 

de Marian Lisu

Așezarea e veche de aproape trei milenii, cei dintîi fiind etruscii, ce lasă aici celebrele necropole.

Stânca semeață din marginea Umbriei devenise prin fortificare ușor de apărat, poziția strategică ajutând populația locală să dezvolte urbea în timpurile imperiale, dar îndeosebi în vremurile medievale.

Tocmai dezvoltarea din evul când alții nu aveau speranță face din Orvieto unul din marile centre culturale și economice, invidiat de mulți – având statut independent.

Edificiile ridicate în secolele XIII și XIV sunt și acum păstrate în forma originală, frumoasele piețe publice (del Populo și del Duomo) păstrând acel farmec tipic italienesc.

Palazzo Comunale ne-a îmbiat să descoperim arta medievală a Renașterii. În spiritul libertății se născuse ideea de a fi construită o fortăreață mai strașnică, peste cea făcută de Natură – zidurile ce continuă culoarea stăncii dând impresia că nu au fost cioplite , ci zidite.

Supremul edificiu rămâne însă Ctedrala, cea frumos botezată drept ,,Santa Maria Assunata in Cielo”, cu fațada ei impresionantă ce trimite privitorul la amintirea geamănei din Siena.

Goticul lucrase secole de-a rândul să-și arate splendoarea desăvârșită, iar pentru a convinge pe cei interesați să-i treacă pragul pomenim doar trei dintre multele nume consacrate în relizările artistice de geniu creator – Pisano, Beato Angelico și Perugino.

Conceptul Creației e punctul forte – despărțirea noilor tendințe prevestesc germenii arhitecturii renascentiste.

Fresce ale marilor maeștrii italieni au legătură cu scene din viața Fecioareai, iar în Capella dei Corporale întâlnim legenda orașului  - Miracolul din Bolsena (în urma căruia Papa Urban al IV-lea instituie acum vreo opt secole procesiunea „Corpus Domini”).

Capella Nuova e povestea frumoasă a artei, o capodoperă renascentistă ce ridică standardul de reprezentare în zona ecleziastică.

Pentru a întregi corola de minuni e de luat în calcul vizite lejere la două palate ce trimit la perioada în care papii aveau aici bază de credință – Palazzo dei Papi, undeva în spatele catedralei și pe cel din proximitate – Palazzo Soliano, unde se pot admira relicvele romanității și opere de artă (inclusiv contemporană).

În cel al papilor sunt camere ce aduc mai degrabă a sălilor regale de ceremonii, doar că aici sunt masate tablouri de dimensiuni urieșești, sculpturi parcă aduse direct din Paradis, îngerii ce însoțesc personajele consacrate fiind martori tăcuți ai minunilor artistice.

Peste drum, în partea opusă pieței,e Palazzo Faina, unde sunt actualmente prezentate relicvele perioadelor trecute, în cadrul Muzeului Arheologic, de neratat pentru cei interesați de arta etruscă.

O mostră de reprezentare arhitecturală a timpurilor în care etruscii scriau aici istoria este și Tempio del Belvedere, templu vast și bine păstrat, în imediata apropiere a Pozzo di San Patrizio, puțul colosal săpat în piatra dură ce coboară în măruntaiele muntelui și care solicită privitorul să-i afle secretele până la luciul de apă. Prin sutele de ferestre lumina lină e filtrată colorat spre bază, iar pentru ca cei care privesc cerul să nu fie realmente orbiți de astrul ceresc s-a decis amplasarea unui glob imens, luminat astfel încât ochiul să poată percepe iluzia unei realități moderne.

La pas printre clădirile etalon – Palazzo del Popolo ține în umbra lui parte a Cartierului Medieval, iar luând ca etalon Torre del Moro ținând întins pe Corso Cavour ajungi în locul de poveste – Fortezza di Albornoz, vașnica fortăreață ce avusese menirea de a demoraliza răuvoitorii în a gândi să râvnească la avuțiile urbei, ridicată sub autoritatea cardinalului Egidio Albornoz după jumătatea secolului al XIV-lea, când Orvieto se va supune puterii papale.

miercuri, 21 februarie 2024

Altamira - Capela Sixtina a Preistoriei

 

de Marian Lisu

Sfâșietoarea poveste adevărată de acum ne va purta privirile și imaginația într-unul dintre cele mai importante locuri ale umanității, în Altamira, spre a admira ceea ce a fost supranumită „Capela Sixtină a Preistoriei”.
La vremea descoperirii splendorilor rupestre ce vin din Paleoliticul Superior (încă de acum 35.600 ani și care au continuat a fi creeate până acum vreo 15.000), proprietarul suferea o veritabilă dramă existențială.
În 1879, Marcelino Sanz de Sautuola e anunțat de fiica lui Maria că niște animale ciudate care „aleargă” haotic se găsesc pe pereții peșterii ce se căscase în apropierea locuinței de pe micul domeniu. Mai exact, în proximitatea pitorescului oraș medieval Santilana del Mar.
Răspândirea veștii privind descoperirile preistorice sunt însă vehement disputate tocmai de către cei care trebuiau să se aplece serios asupra studiului. Se va demonstra fiind cea mai veche formă de manifestare artistică. Perioadele de datare exacte plasează primele execuții puțin după apariția Homo sapiens, cel care începea să-și demonstreze discernământul și rațiunea – ruperea de linia Erectus și desprinderea de Neanderthalieni.
Trecut prematur spre veșnicie și având încredere până la final în adevărul cauzei sale, îi sunt recunoscute meritele abia post-mortem. Lumea științifică își va recunoaște greșala de a fi mai aproape de interesele ecleziastice decât de adevărul științific, diplomele și titlurile putând fi observate în muzeul dedicat amenajat lângă casă (chiar în imediata apropiere a peșterii).
Dar scenele celebre cu bizonii multicolori și celelate animale reprezentate în peșterile asociate, aflate de-a lungul coastei dinspre Santander și Bilbao, le vedem în marele muzeu în care sunt aduse dovezile elocvente și reproduse identic.
Redările umanoizilor din epoca de piatră reprezintă în cadru larg picturi ce au copiat forma peșterii, cu bizoni (zimbri) în galop, de parcă e un tablou în mișcare a modului în care indienii nativi își imaginau Paradisul (veșnicele câmpuri de vânătoare).
Uimirea întregii lumi se cristalizează abia când se demonstrează că arta de pe pereți are o vechime de mai mult de 10.000 de ani, cât se credea inițial de către descoperitor. Fiind aproape de patru ori mai veche, dogmaticii sau reacționarii se vor recunoaște învinși, recunoscând unanim că în peștera Altamira se găsește reprezentarea maximă a spiritului creator uman, cel de la începuturi. Atenția la detalii se poate observa facil – în zona de detaliu sunt contururi cu detalii, zonele interioare fiind umplute de culori nuanțate, spre a reproduce cât mai realist personajul vizat.
Nu vorbim aici doar de pictură pe stâncă, sunt locuri unde se găsesc gravuri sau altele cu desene.
Peșterile celelalte aduc în atenția publică animale care sunt și acum specifice zonei – cabaline și căprioare (bizonii dispărând de mult de pe Bătrânul Continent). Găsim pe stânci inclusiv amprentele mâinilor „artiștilor” – formate nu prin imprimarea palmelor cu culoare, ci prin suflarea peste acestea a pulberelor de oxizi.
Recunoașterea universală a manifestărilor artei paleolitice nu se rezumă doar la tradițiile culturale manifestate în negura vremurilor, ci și ca un moment semnificativ al istoriei umanității. Astfel, manifestările diferite, tematica vastă și diversitatea tehnicilor (stilurilor) demonstrează că nu era o manifestare locală, unitară, ci o expresie a unei comunități larg răspândite pe un areal ce cuprinde mare parte a zonei nordice din Peninsula Iberică.
Era o reprezentare a unei lumi înconjurătoare cu detalii elocvente – modul în care omul primordial percepe raportarea la Mama Natură, fără idoli sau zei, fără ierarhii și diviziuni sociale, fără răutăți și învrăjbiri, ci doar realitățile din proximitate.

marți, 20 februarie 2024

Santillana del Mar - un pueblo de poveste

de Ioan Laslo

Spania este plina de surprize mai ales in zonele sale rurale. Nici Santillana del Mar nu face exceptie, cei mai multi dintre turistii pe care i-am condus aici considerand zona sa istorica incantatoare. Din acest sezon, vizita din programul Tara Bascilor si nordul Spaniei este inscrisa ca un optional gratuit, astfel ca toti turistii sa poata vedea aceasta bijuterie medievala. Un click pe numele programului va ajuta sa va inscrieti!
Orasul este plin de cladiri care dateaza din secolele XIV-XVIII si care au apartinut odinioara unor familii nobiliare (numeroasele blazoane de la intrare dovedesc acest lucru). Astazi, ele sunt folosite ca magazine cu produse locale excelente, restaurante, spatii de cazare, mici muzee etc. Localnicii (putin peste 4000!) s-au mutat in afara centrului istoric si traiesc marea lor majoritate din turism.
Centrul istoric este pietruit si exclusiv pietonal, fiind grupat in jurul a doua strazi care se unesc pentru a duce la cel mai important obiectiv turistic din pueblo (si din intreaga Cantabrie), La Colegiata, o biserica romanica ale carei inceputuri dateaza din secolul al IX-lea si pe care va recomand cu insistenta sa o vizitati si pe interior. Pe parcurs intalnim Palatul Valdivieso (astăzi a fost transformat în hotel. Acesta datează din secolul al XVIII-lea și îl puteți găsi la sfârșitul străzii Calle del Cantón), Palatul Velarde (cunoscut si sub numele de „Palatul arenelor”. Construcția sa a început în secolul al XV-lea, cu influente gotice, dar și renascentiste), Casa Hombronilor (construită între secolele XV și XVII), Casa Arhiducesei (chiar în stânga La Colegiatei, datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea), Palatul Barreda (denumit si Parador National de Gil Blas, deoarece aici se desfasoara ispravile picanteresti ale burlescului personaj din opera lui Alain-René Lesage), Casas de los Quevedo (de fapt doua case unite, datand din secolul al XVII-lea), Casa Leonor de la Vega (datează de la sfârșitul secolului al XV-lea. Se spune că aici a locuit Leonor, mama primului marchiz de Santillana) si multe altele pe care va las sa le descoperiti intr-o plimbare lejera, la fata locului. Adaugati la tentatii un mic Muzeu al Torturii (scoate in evidenta tehnicile Inchizitiei), un Muzeu al Traditiilor Cantabreze (sunt fascinante mastile ritualice de aici!), Casa Memoriala Jesus Otero (unul dintre cei mai apreciati sculptori cantabrezi), numeroasele mici magazine care atrag mai ales doritorii de produse hand-made, sau de produse traditionale cantabreze si va puteti face o impresie despre acest sat turistic splendid. Iar, daca sunt prea sarace cuvintele, va invit sa vizionati urmatoarele doua filmulete, cu informatii care sper sa fie relevante

sâmbătă, 10 februarie 2024

"Focurile Sfântului Ioan", la Alicante


de
Ioan Laslo

Fiestele din diversele orașe ale Spaniei sunt un moment în care, cu mic, cu mare, toată populația urbei se distrează. De obicei, ele sunt legate de un sfânt catolic și au o tradiție îndelungată. Am scris anterior de Falas din Valencia, iar azi ii vine rândul orașului Alicante. 
Alicante sărbătorește sosirea verii cu "Focurile lui San Juan". Înconjurați de muzică, culoare, praf de pușcă și spectacol, mii de oameni ies în stradă pentru a experimenta acest festival care aduce un omagiu focului. Pentru a sărbători începutul verii, locuitorii din Alicante merg, în mod tradițional, la cina în mediul rural în penultima săptămână din iunie: mânanca produse tipice și, când vine miezul nopții, aprind focuri de tabără, dansează în jurul lor, lansează rachete și se scaldă în mare. Acest obicei a fost menținut de-a lungul timpului și, în 1928, a fost înființat oficial ca festivitățile "Hogueras de San Juan".
Timp de câteva zile, în fiecare an, se aduce un omagiu focului, în care principalii protagoniști sunt opere autentice de artă efemeră: „focurile”, figurile uriașe de carton și lemn care sunt arse în noaptea de San Juan. În luna mai, regina festivităților, așa-numita „Bellea del Foc” (Frumusețea Focului), este aleasă dintre candidatele prezentate de comisia fiecărui cartier. Festivitățile încep oficial cu plantà (așezarea) monumentalelor „focuri” care, cu aerul lor satiric, umplu străzile din Alicante cu ingeniozitate și bună dispoziție. În acea zi sunt instalate și „barăcile” , unde se țin sărbătorile populare și se degustă smochinele și coca tipice, un fel de empanada de ton, ceapă și nuci de pin. Printre cele mai reprezentative acte ale festivalului se numără Intrarea Trupelor și Comisiilor, cu „frumusețile” lor respective și domnișoarele de onoare îmbrăcate în costume tradiționale; ofranda florală către hramul orașului, Fecioara Remedioi și parada folclorică internațională, o procesiune colorată la care participă grupuri de dans din întreaga lume. În plus, în fiecare zi la două după-amiază, în Plaza de los Luceros au loc focuri de artificii : sunt „mascletàs” zgomotoase , care ar trebui să fie însoțite cu dopuri de urechi, având în vedere vuietul provocat de praful de pușcă și rachete. În sfârșit, la ora douăsprezece  noaptea, în ultima zi a fiestei din iunie, sosește „cremà”, momentul de vârf. După un extraordinar palmier alb de artificii, „focurile” răspândite în tot orașul ard de bucurie, dansuri și cântece, în același timp în care pompierii aruncă cu apă în participanți în ceea ce este cunoscut sub numele de „banyá”. Cu toate acestea, petrecerea nu s-a încheiat încă. Serile viitoare, pe plaja Postiguet are loc concursul de artificii, în timp ce zona veche a orașului prinde viață cu piața medievală și diversele sale spectacoleEste o adevărată bucurie, la care participă și numeroșii turiști aflați în vacanță pe Costa Blanca! Filmulețele de mai jos o sa va facă sa înțelegeți mult mai bine evenimentul... 

duminică, 4 februarie 2024

Basilica San Francisco de Assisi

de Marian Lisu

Până acum aproape un mileniu, Assisi era un mic oraș medieval ce nu se prea pomenea pe hărțile importante,ridicat pe coasta unui deal semeț (Asio) de la poalele muntelui Subasio, de unde vederea asupra văii Umbriei este una senzațională.

Un eveniment epocal, undeva spre finele secolului al XII-lea, schimbă decisiv soarta orașului, aici născându-se Giovanni Bernardone, pe care acum îl știm drept Sf. Francisc de Assisi, patronul spiritual al Italiei.

Ordinul Franciscanilor, cel ce se constituie și dezvoltă galopant, aduce în perioada medievală manifestări artistice fără precedent – pictori renumiți, sculptori și arhitecți de soi, întrecându-se în a-și arăta măiestria.

Genialul florentin Giotto, Lorenzetti (cel ce a prefigurat arta Renașterii), sienezul Simone Martini, sunt printre numele care lasă posterității lucrări inestimabile – locul ce deține cele mai impresionante capodopere fiind Bazilica San Francesco.

Era mișcarea ce nu va primeni doar zona italică ci practic tot Bătrânul Continent, dovadă că genul creativ uman a găsit în Assisi locul prefect de manifestare în Evul Mediu.

Încă de la mare distanță poți observa lejer detaliile arhitecturale ale megastructurii ce ține în spatele unor ziduri urieșești trei biserici, una peste cealaltă.

Cultul pe care fostul mistic, sanctificat pentru priceperea transmiterii mesajului divin (dovadă cum se difuzează ulterior mișcarea Ordinului Franciscan în toată lumea creștină), detemină papii să dea locului o însemnătate deosebită, admițând valoarea mesajului universal pe care Francisc îl propovăduise, bazat pe pace și bună-înțelegere.

Devenise un simbol de credință, modul modest în care se îmbrăca și jurământul de sărăcie spre a se dedica întru-totul rugăciunii și ascezei îl fac și acum model pentru adepții ce vin în număr mare să vadă locul de unde izvorâse credința.

În spatele porților grele pătrundem alene printre case de secole, amplasate astfel încât fiecare spațiu vital să fie utilizat la maximă eficiență. Urcarea puțin abruptă ne duce rapid într-o piață vastă, mărginită de coloane și porticuri, toate la umbra unor ziduri ce trimit privitorul la zidurile defensive a le unui mare castel. Locul edificiului fusese spațiul de tristă amintire, unde condamnații cu pedepse capitale erau sfârșiți, numele fiind elocvent – Colinele Iadului. Proiectul se începuse romanic (partea inferioară) și se continuase în stil gotic (biserica superioară).

Lucrările duraseră vreo trei veacuri, de după 1228, iar locul ce amintea a moarte se va spăla de vechile păcate și va lua nume nou – Dealul Paradisului, deci de la agonie la extaz.

În memoria sfântului în cripta bisericii inferioare au fost depuse moaștele, locul cu liniște și pace fiind spațiu sacru, unde energiile acumulate secole de-a rândul te copleșesc gradual.

Deasupra, boltele sunt decorate cu fresce minunate, cu sute de personaje vivace, cu un colorit spectaculos, ce de multe ori te copleșește olfactiv.

Rozete meșteșugite, arcade imense frânte, sub care se ivesc alte arcade joase-n semicerc , ogile ce deschid capele cu tematici biblice din cele mai diverse – toate te îndeamnă să descoperi rafinamentul artistic pe care autorii doriseră să impresioneze privitorii.

Marele altar gotic deține însă cele mai spectaculoase fresce – Alegoriile Virtuțiilor franciscane și Slava Sf. Francisc, făcute de colectivul condus direct de Giotto.

Pentru a accede biserica superioară urcăm scările monumentale și admirăm claustrul, curtea de dimensiuni apreciabile având nivelele suprapuse pironite cu stâlpi deși, ce impactează ochiul, ajutându-l să facă trecerea lejeră de la excepționalul de la nivelul de jos spre magnificul de la zona goticului.

După alte rânduri de trepte de piatră se pătrunde în cel mai vast spațiu de sacralitate – din zona altarului fiind vizibile detaliile desăvârșite ale rozetei centrale. Lateralele poartă fresce cu viziuni îngerești, scene din viețile sfinților, dar și personaje ce revin în actualitate din perioada Vechiului Testament.

Culorile paradisului te însoțesc din înalt – stilul combinat (gotic și renascentist) fiind ceva altceva – totul gândit spre a pune în evidență cele mai importante scene, legate de viața sfântului ce a legat orașul de istoria umanității.

vineri, 19 ianuarie 2024

Turnul Iberdrola - imensa oglinda din Bilbao

de Ioan Laslo
Cu cele 41 de etaje si 165 de metri inaltime, 21 de ascensoare si peste 50 000 de mp, Turnul Iberdrola nu poate fi evitat de cei care ajung in zona Guggenheim a orasului Bilbao. Iar, daca esti turist, este obligatoriu sa ajungi acolo!
Zona aceasta moderna a celui mai important oras basc a inceput sa prinda contur in momentul in care administratia orasului a facut un plan de dezvoltare de lunga durata. Tot ce a insemnat industrie poluanta a fost atunci scoasa din oras, iar locul a primit o alta infatisare. Floarea de titan a muzeului modernist, Cladirile Universitatii Deusto, Stadionul San Mames, Palacio Euskalduna de Congrese și Muzică, parcuri si o esplanada superba dea lungul a ceea ce localnicii denumesc Estuarul Bilbao au depasit chiar asteptarile localnicilor. Totul intr-o zona a Spaniei unde seriozitatea si munca sunt ridicate la rang de religie.
Blocul turn a fost proiectat de César Pelli, specializat in astfel de constructii, ridicat intre 2007 si 2011 si inaugurat oficial in prezenta regelui Spaniei, un an mai tarziu. Astazi, gazduieste birourile unei firme arhicunoscute, dar functioneaza si ca o imensa oglinda  de forma unui triunghi isoscel cu laturile usor curbate. Iar, cand vremea este prielnica, spectacolul este fabulos! Va invit sa il vedem impreuna! 

miercuri, 10 ianuarie 2024

Isola Bella – o “destinație superbissimă”

de Livia Manzatu
Motto:
Călătoria te învață că indiferent cât de multe cunoști, este mereu mai mult de învățat – The Cultureur.


Așa cum călătorului îi șade bine cu drumul, iată-mă din nou la drum, în vara acestui an, de data aceasta într-un circuit de două săptămâni în unele dintre cele mai fascinante locuri din nordul Italiei, circuit numit foarte sugestiv: “Destinații superbissime”, avându-l și de data aceasta drept ghid pe dl. Ioan Laslo.
Italia a fost și va rămâne o destinație de suflet, iar faptul că urma să ajungem la cele mai frumoase lacuri din nordul ei (Lago di Garda, Lago Como și Lago Maggiore) a insemnat pentru mine o bucurie imensă. Într-adevăr, ajungând acolo, am avut senzația că mă aflu într-un colț de Rai.
Fără îndoială, toate cele trei lacuri sunt superbe, dar Lago Maggiore cu a sa Isola Bella a devenit preferatul meu.
Isola Bella, împreună cu Isola Madre din apropiere și Isola dei Pescatori, formează un paradis care te seduce de la prima

marți, 2 ianuarie 2024

Castro Viejo sau Cartierul celor sapte strazi din Bilbao

 

de Ioan Laslo

Centrul vechi din Bilbao este de neratat! Deși orasul este extrem de modern astazi, totul a început în jurul a șapte străzi (initiate prin secolul al XV-lea) care astăzi alcătuiesc unul dintre cele mai interesante cartiere din oraș. Somera, Artecalle, Tendería, Belosticalle, Carnicería Vieja, Barrencalle și Barrencalle Barrena pot fi luate la pas, o varianta ideală pentru a vă bucura de o plimbare, învățând despre istoria orașului. In inima cartierului se afla Catedral de Santiago, biserica cea mai reprezentativa, renovata dupa catastrofalele inundatii din 1983 si redeschisa. Strazile pietruite sunt fie inchise circulatiei masinilor, fie cu trafic limitat, scopul fiind conservarea, pe cat e cu putinta a edificiilor din zona si accesul mai sigur pentru turisti. Predomina cladirile in stil gotic, insa am gasit si cladiri baroce, clasice sau neoclasice, cele mai multe dintre ele fiind viu colorate sau cu splendide balcoane metalice sau de lemn, care le pun fatadele in evidenta. Labirintul acesta a constituit centrul comercial si tot aici s-a aflat si vechiul port candva. Azi magazinele, cerveceriile sau locurile de achizitionat un suvenir abunda. Foarte aproape se afla si cea mai mare piata acoperita din Europa, Mercado de la Ribera. Haideti sa ne plimbam online, iar daca doriti sa vizitam Bilbao la fata locului impreuna, nu ezitati sa dati un click pentru inscriere pe numele excursiei Tara Bascilor si nordul Spaniei:

marți, 12 decembrie 2023

Los Raqueros atrag prin povestea lor turistii in Santander

de Ioan Laslo

Povestile urbane fac intotdeauna deliciul turistilor. Poti merge in diferite locuri ale lumii si trece indiferent, savurandu-ti mancarea, sau le poti da atentia cuvenita. E drept ca trebuie sa  existe cineva care sa ti le spuna. Intr-una din peregrinarile mele prin Santander (aflat la doar vreo 35 de kilometri de Comillas, locul cazarii noastre pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei), am avut ocazia sa stau de vorba cu un localnic in zona cheiurilor portuare si acesta mi-a atras atentia asupra unui grup statuar realizat de Juan Recoba Calderon, denumit Los Raqueros. Este format din patru figurine de bronz în mărime naturală, reprezentand micuții curajoși. Sunt situate lângă port, între Debarcader și Clubul Nautic. Unul stă în picioare, privind spre mare, alți doi stau sezand și al patrulea sare în mare. În plus, lângă ei, se află sau placă de bronz care explica motivele amplasarii acolo, in 1999. Am aflat de la localnic de orfanii care bantuiau in zona cheiului in secolele XIX - XX si se aruncau in apa pentru a aduna monedele aruncate de cei care acostau cu vasele in zona portuara a orasului. Domnul, ajuns la varsta senectutii, imi spunea ca erau ceva ce facea parte din viata fireasca a orasului pe atunci si ca au disparut "odata cu sosirea primei locomotive in Santander". Azi, termenul de "raqueros" este folosit de localnici pentru tot ce este "murdar, mizerabil, lipsit de calitate" (chiar si despre un vin prost se vorbeste cu acest apelativ). Inainte ca localnicul sa isi continue plimbarea zilnica, mi-a mai soptit, cu o reala emotie in glas, "știi, cândva, demult, și eu am fost un umil raqueros!" 

Putem vedea impreuna Santander, daca va inscrieti pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei , disponibil cand dati un click pe numele sau!


duminică, 10 decembrie 2023

Povesti pragheze: orologiul astronomic



de Ludmila Ciobanu
Poveștile se spun mai frumos la gura sobei, asa ca am decis să vin în casa sau smartphone-ul dumneavoastra cu o legendă , sper eu pe plac. Nu mă voi abate de la tematica grupului nostru: aici ne-am adunat toți cei pasionați de călătorii și eu vă invit să călătorim virtual în inima Europei, în orașul celor 100 de clopotnițe, la Praga. De ce tocmai la Praga? Eu îl consider oraș de basm, iar cehii afirmă că s-au născut în țara cu cele mai multe povești și legende și au dreptate de fapt. Pe Arabela și Rumburak îi mai țineți minte? In țara lor de origine vom călători. Aici, fiecare clădire își are istoria și povestea sa. Am ales să încep cu un obiectiv turistic important atât pentru localnici cât și pentru turiști, Ceasul Astronomic, unul din cele mai vechi ceasuri din Europa, un instrument ingenios care de secole arată nu numai ora și data, ci și poziția Soarelui, fazele Lunii, ciclurile astronomice și sărbătorile calendarului creștin. Un miracol tehnic, care

vineri, 8 decembrie 2023

Traditii asturiene

de Ioan Laslo

Asturia este, fara dor si poate, una dintre cele mai spectaculoase zone din Spania (in special in partea ei rurala, iar noi, in excursia optionala de la Covadonga, avem ocazia sa vedem asta!). La fel de adevarat este ca spaniolii vorbesc mereu si de faptul ca asturiencele ar fi cele mai frumoase femei iberice. Cand poarta costumul popular si danseaza tind sa le dau dreptate. In programul Tara Bascilor si nordul Spaniei am avut ders ocazia sa intalnesc la Oviedo grupuri de dansuri traditionale asturiene. Induc o atmosfera frumoasa pe strazile orasului, defiland si dansand in diverse locatii. Desigur, cei mai fericiti sunt turistii, care au ocazia sa ia cunostiinta cu traditiile locului. Am filmat si eu pentru dumneavoastra pentru a va duce acolo online. Sper sa va placa! Pentru inscrieri, dati click mai sus pe numele excursiei! Va astept cu drag!

marți, 5 decembrie 2023

Bucataria traditionala din nordul Spaniei

de Livia Manzatu

Nordul Spaniei se mandreste cu o bogata istorie si cultura, peisaje spectaculoase, orase elegante si civilizate, precum si cu o delicioasa bucatarie traditionala. Aici, mai mult decat in oricare colt al Spaniei, veti trai o experienta gastronomica de neuitat, fie ca veti merge in renumitele “bodegas”, fie ca veti alege sa degustati preparate rafinate intr-unul din numeroasele restaurante cu stele Michelin (restaurantele din San Sebastian poarta mai multe stele Michelin decat Parisul, dar e drept ca pentru ele aveti nevoie de o rezervare prealabila, iar preturile sunt pe masura!). Oricare ar fi optiunea dumneavoastra, papilele gustative va vor multumi. De la basci, atat de renumiti pentru bucataria fina, la Asturia cu abundenta sa de peste, fructe de mare si legume, bucataria din nordul Spaniei se situeaza printre cele mai variate din Europa.
In programul “Tara Bascilor si nordul Spaniei” veti avea prilejul sa gustati unele dintre cele mai renumite preparate specifice celor trei provincii: Tara Bascilor, Asturia si Cantabria.
In Tara Bascilor vestitele gustari de tip tapas se numesc „pintxos”. Ele nu sunt un preparat in sine, ci constau in mai multe portii de mancare mici, ca niste aperitive. Preparatele pot fi reci (jamón serrano, queso manchego, masline etc.) sau calde (tortilla española, chiftelute etc). Sunt servite pe o felie mica de paine, cu o varietate de topping-uri, printre care: file de ansoa, somon, carnați, branză, omleta tortilla sau sunca. Multe sunt prinse cu o scobitoare si uneori sunt gandite sa fie inghitite dintr-o singura imbucatura. Prezentarea lor iti face mereu cu ochiul!
Nimic nu este mai „spaniol” decat celebrul jamón. Spre deosebire de prosciutto-ul italienesc, jamón-ul este o sunca de un rosu aprins. A devenit o adevarata arta taierea acestei sunci, iar cei care o fac sunt considerati adevarati artisti, deoarece doar cu multa experienta se poate obtine felia de jamón de grosime ideala, aproape transparenta. Jamón ibérico este cel mai bun tip de jamon, fiind un preparat uscat, pregatit din carnea porcilor negri iberici, special crescuti si hraniti cu ghinda pentru a da carnii o aroma distincta de nuci. Picioarele posterioare sunt sarate si uscate la aer timp de cel putin 36 de luni. Jamón ibérico este din acest motiv destul de piperat la pret. Este servit in felii foarte subtiri. Jamón ibérico este mai comun in zonele de munte, unde localnicii obisnuiesc sa sareze carnea si sa o lase la uscat. Merge de minune acompaniat de un pahar de vin rosu sec Rioja. Jamón serrano este mai ieftin decat jamón ibérico, dar gustul nu poate fi comparat. Ambele tipuri de jamón au arome aparte, pe care merita sa le incercati. Cu certitudine veti deveni fan-ul unuia dintre ele.
Tortilla de patatas
– o mancare tipic spaniola, un fel de omleta preparata din cartofi si ceapa. Este servita de multe ori pe post de tapas. Exista si variante in care se foloseste jamon, fructe de mare sau alte ingrediente care o fac si ma gustoasa. De obicei, localnicii cer un pincho de tortilla, adica o felie. In cantabria exista si cele mai bune anchoa, numai bune pentru o gustarica. Ele sunt anchoas de santoña, care alaturi de un sidra de buna calitate poate fi degustata mai peste tot. Chorizo sunt carnati de porc, cu multa boia iute, preparati in intestinele naturale ale porcului. Se folosesc cu succes in fabada asturiana. Cum tot acolo intalnim si morcilla (aduce putin cu sangeretele nostru). Branzeturile locale sunt si ele delicioase si inregistrate ca produse de marca.
Fara discutie ca, in Asturia fabada este la mare pret. Ingredientul principal este fabas, un tip de fasole alba, care este gatita la foc mic cu costita de porc, chorizo si morcilla asturiana. Astfel se obtine o tocana consistenta. Este servita ca prim fel si are variante putin diferite in celelalte provincii nordice. De exemplu, pote are adaugat si cartof, precum si o serie de verdeturi locale, extrem de gustoase, in vreme ce in Cantabria, am gasit o alta varianta aparuta in meniuri sub numele simplu de cocina montaña. Oricare dintre variante este unprim fel de mancare extrem de consistent si de gustos. Tot la primul fel pot fi servite rabas de calamar (rondele) sau alte fructe de mare, de obicei prajite. Pentru cei care doresc ceva mai usor, ensalata rusa, sau spaghetele bolognese, desi specifice altor bucatarii, sunt des intalnite pe meniuri la primo.
La secundo, este neaparat sa faceti cunostiinta cu pestele si fructele de mare locale. Proaspete (de cele mai multe ori pescuite chiar in noaptea anterioara!) si gatite dupa retete locale vechi, ele constituie o adevarata experienta culinara de calitate. Lubina, merluza, sau pestele-spada sunt doar cateva dintre variante, iar langustele, homarii, scoicile si crevetii pot aparea pe orice platou cu fructe de mare. Desigur orezul este garnitura principala (pregatit in diverse feluri si cu numeroase condimente), dar daca nu esti mare fan poti adauga garnitura de cartofi sau legume diverse. Paella con mariscos nu lipseste nici aici, dar este important sa fiti cel putin doua persoane pentru a comanda. Daca totusi nu agreati produsele oferite de apa marii, gasiti excelent pregatit tot ce tine de carnea de vita sau de porc. Entrecot de ternera trebuie comandat in sange, medio sau bine prajit (in functie de gustul dumneavoastra), dar eu am preferat mereu al horno (la cuptor), cu sos de piper verde. Desigur exista si varianta carnii de porc. Localnicii adora chuleta de cerdo (cotletul de porc), cu diverse garnituri, dar exista si numeroase tocanite care va stau la dispozitie. De asemenea, va recomand cachopo (un fel de biftec, cu garnitura de cartofi la cuptor si ardei).
Nu se poate termina masa fara un postres (ceva dulce). Churros cn chocolata (gogosi fierbinti si delicioase, presarate cu scortisoara si zahar si insotite de un sos de ciocolata, sunt perfecte alaturi de o cafea aburinda ori de un ceai sau, de ce nu, de a fi savurate direct pe strada. Flan de casero se prepara din galbenusuri de ou, lapte, zahar, faina de porumb, lamaie, portocala si scortisoara. Peste crema se presara o cantitate generoasa de zahar, care apoi se flambeaza, astfel incat sa se obtina un strat subtire si dur.  Arroz con leche este o budinca simpla de orez facuta din laptele bogat si cremos provenit de la vacutele din Asturia si Cantabria. Laptele care nu este îmbuteliat este folosit în schimb pentru a produce unele dintre cele mai bune branzeturi din Spania. Laptele de vaca, oaie si capra este folosit pentru a face o branza cremoasa, moale, care este invelita in frunze de castan si depozitata in pesteri. De altfel tarta de quesso este un alt dulce care foloseste branza locala. 
Vinurile din zona sunt fabuloase. Fie ca vorbim despre vinurile cantabreze, usoare si mai ales albe, fie de cele din regiunea apropiata Rioja, provincie aflata tot in nordul Spaniei, celebra pentru cele peste 65.000 de hectare de vita-de-vie raspandite in cele 3 zone ale provinciei: Rioja Alta, Rioja Alavesa si Rioja Oriental. Productia de struguri a celor peste 16.000 de podgorii este impartita in cele peste 650 de crame, productia anuala fiind de peste 3 milioane de hectolitri. Fiecare terroir imprima o personalitate distincta vinurilor, situand Rioja la loc de cinste in preferintele iubitorilor acestei bauturi. In gama de vinuri predomina soiul Tempranillo, dar sunt apreciate deopotriva si cupajele din Tempranillo alaturi de struguri din soiurile Garnache, Graciano si Mazuelo. La cea mai mare cautare (si) aici. Marques de Murietta, Marques de Caceres, Faustino VII, Campo de Viejo, Beronia, Baron de Ley si numeroase altele sunt o garantie a calitatii. Ele pot fi servite fie invarianta crianza (mai noi), fie reserva (vin invechit) sau gran reserva (ceva mai scumpe, dar exceptionale!). 
Dar bautura traditionala in Asturia, imprumitata si de Cantabria si servita si in Tara Bascilor este sidra (cidrul de mere, o bautura tulbure, usor acra, cu un miros specific, produs dupa retete traditionale). Este imbuteliata in sticle inchise la culoare, iar barmanul face un adevarat spectacol din servirea ei: tinand sticla cu o mana deasupra capului, el toarna in paharul care este tinut cat mai jos, pentru a-l aera. Exista, desigur si localuri specifice numite sidrerii, unde se consuma aceasta bautura.

duminică, 29 octombrie 2023

Cascada Karpuzkaldiran – legenda si frumusete naturala

 

de Livia Manzatu

Daca intr-un material anterior povesteam despre experienta la inaltime traita intr-un balon cu aer cald in
Cappadocia, astazi va voi dezvalui o alta frumusete naturala descoperita de aceasta data in Antalya, mai
precis in statiunea Lara, considerata perla Mediteranei. Aici, in parcul central al statiunii, imaginea spectaculoasa a unei cascade a carei apa se revarsa direct in Mediterana a ramas intiparita in minte. De la ghidul local am aflat povestea acestei cascade, numita Karpuzkaldiran. Tradus din limba turca, numele dat de localnici inseamna “cascada pepenilor verzi smulsi”. Legenda spune ca odinioara localnicii plantau pepeni de-a lungul raului Duden. In timpul inundatiilor, suvoaiele de apa maturau plantatiile si torentii se revarsau in mare laolalta cu culturile. Astazi, cascada ofera privitorului doar o imagine spectaculoasa a revarsarii in mare de la o inaltime de 42 de metri, ceea ce o face unica in lume. La intalnirea apelor se formeaza un curcubeu.

vineri, 27 octombrie 2023

De ce sa alegem Albania

de Daniel Stefan

Albania o tara din fostul bloc comunist, poate una in care comunismul si-a aratat cel mai rau coltii, este acum o tara foarte primitoare cu turistii. Cu un peisaj mirific, cu iesire la una dintre cele mai frumoase mari din Europa, Marea Adriatica si tara cu cei mai multi munti din Europa, Albania ne ofera si o lectie minunata de istorie si cultura. Dar ce putem vizita mai concret in Albania? Al doilea oras ca marime din tara si unul dintre cele mai vechi din Europa, fosta capitala a Albaniei, este Durres. Orasul, pe langa o istorie impresionanta si o serie de obiective de interes ce trebuie neaparat vizitate, cum ar fi: Marea Moschee, Amfiteatrul Roman, Turnul Venetian, etc., are si o plaja foarte frumoasa, ce se intinde de-elungul tarmului Adriaticii, cu cel mai fin nisip din Europa. Pe langa Durres avem si Capitala Tirana, un oras plin de viata si de culoare. Centrul orasului este impanzit de piatele vesele si strazi pietonale, pe care va veti putea plimba in voie si veti gasii tot felul de atractii turistice. Marile bulevardele ne reamintesc de istoria vastă a acestei țări, reminiscențele otomane și italiene amestecându-se cu detalii ale trecutului comunist. Cele mai importante obiective, pe care trebuie sa le vizitam in Tirana sunt: Piața Skanderbeg, Turnul cu ceas, Moscheea Et’hem Bey și Opera. In afara capitalei si a orasului Durres, avem mai multe orase de vizitat cum ar fi orasul medieval Kruje, unul de mare cinste pentru istoria Albaniei, ultimul bastion al eroului national Skanderbeg. O alta excursie o putem face la cel mai mare lac din Europa, Lacul Ohrid. Lacul se intinde pe teritoriul a doua tari, Albania si Macedonia de Nord. si are o lungime de 34 de km si o adancime de 300 de metri si are o vechime de 3 milioane de ani. Valea Ohridului este inclusa pe lista selecta a siturilor UNESCO. Pe langa lac, putem vizita si un orasel cu imprejurimi de basm, orasul Pogradec. In drum spre Ohrid putem sa ne oprim sa exploram un alt oraș cu renume, Elbasan, unul dintre cele mai mari din Albania și un oraș foarte important pe străvechiul drum Via Egnatia, care făcea odată legătura între Italia și Turcia. Este un oraș istoric, de importanță patriotică pentru toată Albania, fiind centrul principal al naționalismului în timpul dominației otomane. Aici vom avea ocaznia să descoperim că există asemănări între istoria românilor și ceea a albanezilor. In orașul vechi vizităm Kalaja sau Castelul Elbasan, fortăreața construită în secolul al XV-lea de Sultanul Mehmet II. Tot aici găsim și celebrele băi turcești ale lui Sinan Pașa. Bisericile catolice, bisericile ortodoxe și moscheile stau armonios aliniate, dovadă a mixului cultural de admirat. O alta atractie in Albania este orasul Berat, o mică comoară ascunsă de distrugerile din timpul comunismului. Lucrul pentru care este cel mai cunoscut este colecția remarcabilă de case otomane albe, cocoțate pe toată lungimea dealului de la baza castelului. Supranumit și "orașul cu o mie de ferestre", Berat a ajuns în lista siturilor Patrimoniului UNESCO în anul 2008. Lezhe si Skhoder sunt doua dintre atractiile bine pastrate ale Albaniei. Lezhë ne va întâmpina cu biserica Sfântul Nicolae și mausoleul eroului național Skanderbeg, pe când Shkodër ne va impresiona cu lacurile și văile Alpilor Albaniei. Shkodër este unul dintre cele mai vechi orașe din Europa și, probabil, cel mai atractiv centru urban din Albania. Putem vizita Fortăreața Rozafa unde aflăm legenda locului care se aseamănă cu cea a meșterului Manole. Datând încă din vremea antichității și recondiționată atât de venețieni, cât și de turci, cetatea își ia numele de la o femeie care ar fi ales să fie zidită în metereze ca ofrandă, astfel încât construcția să rămână în picioare. Alte repere pe care le atingem sunt Catedrala Shkodër și Moscheea de Plumb, construită de Mehmet Pașa Bushati după modelul Moscheei Albastre din Istanbul, dar având acoperișul confecționat din plumb. Sudul Albaniei ne îmbie cu Apollonia și Vlorë. Apollonia (numită după zeul Apollo) a fost fondată de greci în 588 î.Hr. și a cunoscut culmile importanței la nivel statal. Sub romani, orașul a devenit un mare centru cultural cu o școală renumită de filozofie. O bună parte din ruinele orașului așteaptă încă să fie descoperite, însă cei 4km de ziduri care ne sunt accesibili sunt o poezie. Noi ne plimbăm printre ruine, reconstruind străzile, casele, templele și agora cu forfota ei tipică, încercând să ne imaginăm orașul grandios de altădată și să descifrăm o mică parte din viața oamenilor care au trăit pe aceste meleaguri. Vlorë nu se lasă mai prejos. Ne impresionează prin simpla poziționare, fiind situat la întâlnirea dintre Marea Adriatică și marea Ionică. Atunci când a fost fondat, în secolul VI î.Hr., orașul era știut sub numele de Aulona. Istoria sa a cunoscut multe conduceri, de la stăpânirea romană și Patriarhia Constantinopolului, până la cucerirea de către sârbi, otomani și venețieni.
 

Intempo - cel mai inalt zgarie-nori rezidential din Europa

 

de Ioan Laslo

Benidorm, cea mai mare dintre statiunile de pe Costa Blanca, este cunoscut drept Manhattan-ul Europei, datorita numerosilor zgarie-nori care se afla acolo. Sunt mai mult de 80 de cladiri cu minim 25 de etaje. In iulie 2021 a fost finalizat si cel mai inalt ansamblu rezidential, dupa o munca de 17 ani. Cu 47 de etaje si putin peste 200 m inaltime, cladirea contine apartamente cu 2,3 si 4 camere (dar si spatii comune precum un spa, sala de sport, restaurant de dicat exclusiv rezidentilor etc), care au starnit desigur interesul celor iubitori de locatii exclusiviste. Desigur, cel mai tentant apartament este un penthouse aflat sus, intre cele doua turnuri gemene, in celebrul Diamant. Cladirea are si cel mai rapid lift din Spania, care poate ajunge la ultimul etaj in 52 de secunde. Am cautat curios pe site-urile de rezervari si posibilitatea de a inchiria un apartament aici, iar preturile variau undeva intre 750 si 1300 de euro/noapte. Un chilipir, nu? 

In apropiere, in zona plajei Poniente se afla si alte piese de arhitectura remarcabile, precum Delfin Tower, sau Sunset Beach. Se doreste astfel transformarea zonei intr-un nou Miami. Amenajarile din imediata zona a plajei sunt si ele de cea mai buna calitate. In partea opusa a statiunii, in zona plajei Levante se gasesc si spatii rezidentiale ceva mai accesibile. Nu ma pot abtine sa adaug si un filmulet de pe plaja din apropiere.

miercuri, 25 octombrie 2023

Pitorescul la el acasa: Alberobello

de Livia Mihaela Manzatu
     Dacă ajungi în Puglia - regiunea situată în „tocul” Italiei, este obligatoriu să  „bifezi” vizitarea orășelului-emblematic al acesteia: Alberobello, situat la mai puțin de 60 de kilometri sud-est de Bari, mai precis în Valle d’Itria (Valea Itria), considerată pe drept cuvânt una dintre cele mai pitorești zone ale Italiei.
Acest loc de poveste s-a aflat și pe lista noastră în scurtul circuit de Paște  pe care l-am făcut în sudul Italiei, când creștinii catolici și ortodocși au celebrat Sfintele Sărbători la aceeași dată.
Alberobello, cu ale sale căsuțe “trulli”, era un obiectiv pe care îl așteptam de mult timp să îl vizitez, așa încât nu mică mi-a fost bucuria când am aflat că agenția de turism îl avea inclus în program.
Despre Alberobello… doar cuvinte de uimire.

Celebrele căsuțe trulli, cu ale lor acoperișuri țuguiate - care personal mi-au amintit de faimoasa căciulă a lui Oblio, personajul din desene animate -  ne întâmpinau la

duminică, 22 octombrie 2023

Covadonga - inima Asturiei

de Ioan Laslo

Covadonga este un loc plin de semnificatii pentru asturieni. De altfel, Asturia si Cantabria sunt singurele teritorii din Spania , care nu au fost niciodata sub ocupatie araba, iar batalia de la Covadonga a fost mereu considerata initiatoarea luptei de Reconquista. Nu e de mirare atunci ca, pentru asturieni, dar si pentru spanioli in general, o vizita aici este obligatorie.
Asezata in inima muntilor Picos de Europa, locatia este usor accesibila datorita drumurilor de buna calitate si graviteaza in jurul pesterii Fecioarei de la Covadonga, cea care, spune legenda l-ar fi ajutat pe Pelagius, regele mitic si intemeietorul dinastiei asturiene (amanunte excelente despre aceasta aflati in excelenta prezentare facuta la Muzeul de Istorie si Arheologie din Oviedo). Originea peșterii ca loc de cult este controversată. Se pare că a fost inițial un alt loc de confluență al Cultului Păgân (în acest caz, o fântână și o peșteră împreună, văzute ca locuri sfinte). Tradiția creștină spune că Pelagius, urmărind un criminal, care se refugiază în peșteră, întâlnește un pustnic care o venera pe Fecioara Maria. Pustnicul i-a cerut lui Pelagius să-l ierte pe criminal, deoarece criminalul apelase la ocrotirea Fecioarei și spune că, într-o zi și el va trebui să se adăpostească în peșteră. Cronicile musulmane spun că în această peșteră forțele lui Pelagius au fugit, hrănindu-se cu albinele rămase în crăpăturile stâncii. Cronicile creștine susțin că intervenția miraculoasă a Fecioarei Maria a fost crucială în biruință, respingând atacurile împotriva peșterii. Prima capela construita in pestera dateaza din vremea lui Alfonso I si a fost prezentata calugarilor benedectini. Acoperita cu lemn, aceasta ars insa. Celebra reprezentare a Fecioarei cu Pruncul de aici dateaza din secolul al XVI-lea, fiind donata de Catedrala din Oviedo. Pierduta in timpul razboiului civil, a fost gasita in Ambasada Spaniei din Franta, la 1939. Aici se afla si Panteonul Regal al Asturiei, incepand cu Pelagius.
Bazilica Santa María la Real de Covadonga este mult mai noua, fiind construita între 1877 și 1901 dupa planurile arhitectului Federico Aparici y Soriano,  in stil neoromanic, în întregime din calcar roz, usor accesibil in aceasta zona. Pentru ridicarea ei, s-au colectat donatii din intreaga Spanie, proiectul fiind sprijinit de regele Alfonso al XII-lea. Pe esplanada gasim un clopot de 3m, care cantareste 4000 kg si a fost donat de un conte italian, celebra statuie a lui Pelagius, realizată în 1964 de Eduardo Zaragoza, Obeliscul cu Crucea Victoriei, construit în 1857 de Philippe d'Orléans (pe locul primei incoronari a lui Pelagius) si Manastirea San Pietro.
Impreuna cu turistii Christian Tour am placerea de a ajunge aici intr-o excursie optionala pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei, pe care v-o recomand cu caldura! Ideal ar fi ca apoi sa ajungeti si in capitala Asturiei, la Oviedo, pentru o mai buna intelegere a zonei.