6 martie - Ziua lui Michelangelo Buonaroti

 

de Ioan Laslo

"...in Casentino s-a nascut acest fiu in anul de grazie 1474, in ziua de sase martie, patru ore inainte de revarsarea zorilor, intr-o luni. Zodie mare, de bunaseama, care a aratat indata ce om avea sa ajunga copilul, si ce geniu; pentru ca Mercur si Venus, aflati in a doua casa a lui Jupiter, s-au aratat binevoitori, prevestind ceea ce si avea sa se implineasca; nasterea acestui inalt si nobil spirit s-a petrecut in asa fel, incat a trebuit sa-i reuseasca absolut orice a intreprins, dar mai cu seama artele ce trezesc incantarea simturilor, ca pictura, sculptura si arhitectura" (Ascanio Condivi)

Citind acest text mi-am amintit ca este ziua de nastere a unui geniu renascentist: Michelangelo Buonaroti (6 martie 1475 - 18 februarie 1564). Nu exista iubitor de arta care sa nu ii aprecieze opera. De la sculpturi precum Pieta (foto, aflata in Catedrala Sf. Petru din Vatican), Moise (impresionant in San Pietro in Vicoli din Roma), Pieta Rondanini (azi piesa de rezistenta a colectiei de arta din Sforzesco de la Milano), David (dincolo de excelentele copii din Piazza della Signoria sau Piazzale Michelangelo, gasim originalul la Galeria del Academia din Florenta) la celebra Capela Sixtina, sau alte creatii de geniu ale arhitectului Michelangelo, toate poarta marca frumusetii perene. Superbe mi se par si sonetele sale!

Intr-o lume in care cheltuim energii pe lucruri minore si suntem zilnic bombardati de estetica uratului, a ne aminti de artisti precum Michelangelo ne poate oferi doza de optimism necesara pentru a merge mai departe. Este ceea ce va invit sa facem astazi, cand sarbatorim ziua venirii pe lume a unui fiu de pietrar. Dar ce a facut din piatra este o adevarata poveste perena!

Circuitul Italia D Amore, pe care nu o data am avut placerea sa il ghidez, ne ofera sansa de a lua contact cu creatiile marelui renascentist. 

David al lui Michelangelo acoperit in semn de doliu

de Melania Cotoi

O zi tristă astăzi. Și pietrele plâng. Și spiritele plâng.

Intr-una din poeziile sale, Michelangelo scria:

"Mi-e somnul scump și-mi pare foarte bine

Că piatră sunt și-am simțuri adormite

Cât împrejur e crimă și rușine

Nu mă trezi vorbește pe șoptite"

Astăzi, când se aniversează 574 de ani de la nașterea lui Michelangelo, copia din Piazza della Signoria a operei sale grandioase, David, a fost acoperită în semn de doliu și solidaritate cu poporul ucrainean.

În aceste zile, în lume e crimă și rușine.

La Carrara, pe urmele lui David si Pieta...

 

de Marian Lisu

Până să accedem zona dintre Lucca și Carrara nu știm noțiunea de Parc Natural Mineralier. E o minune a naturii, mama tururor lucrurilor însuflețite sau vii, care lasă cel mai elegant material, necesar meșterilor cioplitori.

Fără de materialul de aici, Michelangelo „Il Divino” Buonarroti nu ar fi putut vreodată să exclame lumi-ntregi: „Fiecare bolovan are în interior o statuie și este sarcina sculptorului să o descopere. Am văzut îngerul (creație divină) în marmură şi am sculptat până l-am eliberat”. Și nouă ni-l lăsă pe David. Și Pieta. Și câte multe alte opere atinse de divinitate, căci geniul creator a

"Ponturi" la Florenta

de Marian Lisu

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra intregului oras indicat sa incepeti cu o deplasare rapida pe cel mai inalt punct – Manastirea San Miniato al Monte, care pe langa biserica milenara – are chiar 1000 de ani de la constructie, aveti o panorama superba, un cimitir monumental unde se odihnesc si celebritati italiene, iar la scurta distanta, Piatalle Michelangelo de unde se fac cele mai luminoase fotografii. Basilica este o minunatie, fatada bicolora facuta parca ieri, interioare cu mozaicuri bine definite, fresce pe care se observa patina timpului si pavaje in tonalitati fara contraste.Pentru suflu suplimentar se pot alege capele diferite, una in subteran, alta la inaltime, biserica avand astfel 3 nivele de studiu, cea mai ineresanta pare Capela Cardinalului Portugaliei.

Daca ajungeti in Piata strajuita de grupul statuar dedicat lui Michelangelo, in fapt un alt David scara 1:1, dar pe un soclu impozant ,,pazit” de nimfe sau ingeri, este util sa luati repere si sa deduceti distante- se vad toate obiectivele majore si doar asa realizati complexitatea construirii de catre maestrul Brunelleschi a motului Domului florentin , superbul turn Giotto, Palazzo Vechio cu turnul ceasului din Piazza Senioria, podurile de peste Arno…iar cat consoata face o baie de soare daca te tin puterile poti incerca un test-drive cu ultimul model de la Ferrari, evident ,,rosu ca focu' sa te cuprinda norocul”.

Sa nu uit..toata distractia te costa 1 euro, autobuzul orasenesc luat de la

Florența - frumusețea - violența

de Elena Cercel

       Când am intrat în Piazza della Signoria, mi-a luat câteva clipe să mă dezmeticesc prin mulțimea de turiști și să încep să văd cu adevărat.În fața mea, sub lumina egală a unei zile noroase, copia statuii lui David de Michelangelo, model de perfecțiune omenească, ne măsura din priviri, gata să arunce piatra spre acest Goliat mereu schimbător și pestriț care-i invada piața zi de zi, forfotind gălăgios cu telefoane și aparate foto în mâini. Ceva mai aproape, Hercules, cu ghioaga în mână, își îngenunchia adversarul, ținându-l lejer de păr, dar având aerul că se asigură că-l vedem și luăm aminte. Nu departe, din bronz, copia după „Juditta” lui Donatello, în veșminte florentine, stă cu sabia ridicată, sprijinind grațios cu genunchiul stâng trupul inert al lui Holofernes și capul proaspăt desprins de trup, dar ținut încă aproape.

Mă întorc spre partea opusă a pieței: în stânga mea e celebra Loggia dei Lanzi, adevărat muzeu de sculptură în aer liber. În față, chiar lângă mine, creația lui Benvenuto Cellini: „Perseus cu capul Medusei”. Bronzul întunecat și lustruit, cu patină verzuie, contrastează admirabil cu soclul alb și plin de simboluri ale fertilității și abundenței naturii. Perseu e tânăr și nud, ține sabia în mâna dreaptă și ridică în stânga capul nefericitei Medusa, arătându-ni-l. Privește ușor încruntat spre trupul feminin decapitat și contorsionat pe care-l calcă-n picioare. O mână de-a Medusei atârnă elegant peste albul soclului, iar șuvoaiele de sânge (din care se va întrupa calul înaripat Pegas) seamănă cu