Eu nu ştiu unde voi fi mâine , unde voi dormi , ce voi mânca , cu cine mă voi întâlni .
De un lucru sunt ferm convins că, totul va fi bine şi voi avea de toate,altfel nici nu poate fi .
Şi aşa şi este .
Despre frică: n-am de cine să mă tem ,doar de mine.
Universul face totul pentru noi, doar e nevoie să fim deschişi şi să ştim exact ce dorim.
În situaţiile extreme se poate de învăţat ceva bun .Ieşire este , numai dacă o căutăm.
Sunt în Suedia a 27-a ţară înscrisă în "Cartea vieţii mele" şi deja 280 de zile hoinăresc prin lumea mea ,şi nu mai ştiu exact prin câte oraşe am călcat ori câţi km. , am parcurs.
Poate pare straniu pentru unii ,dar mă simt mereu ca acasă .N-are importanţă ţara,poporul,limba ,religia ş.a.
Pentru că peste tot oamenii mă primesc în casele lor ,în maşinile lor ,în companiile lor ,în familiile lor de parcă ne ştim de o viaţă.
Primele două luni chiar îmi făceam griji,planuri,rute pentru ziua de mâine după cum arată practica asta este pierdere de timp.
Pentru că mă uitam în urmă şi vedeam că totul e bine , pentru ce să mi fac griji ? Asta doar mă va încurca .
Şi aici am trecut la alt nivel .
M-am adresat Universului : "Dă-mi indicii şi eu doar o să le urmez " ceea ce fac şi până în ziua de azi.
Am dormit la diferiţi oameni : bogaţi ,săraci,tineri ,bătrâni,musulmani, creştini.
Care m-au primit ca un membru al familiei lor .
În Georgia, Omar din a doua zi mi-a spus :
Asta e casa ta şi Sinan (feciorul) e fratele tău .
În Baku ,Mihai mi- a spus : Casa mea e casa ta.
Am dormit în diferite instituţii publice : grădiniţe ,şcoli ,cămine.
Diferite organizaţii din Europa,care ajută oamenii cu cazare si mâncare.
Am dormit în cort în locuri super frumoase ,pe care nu le-aş schimba pe nici un hotel.
M-am deplasat cu multe tipuri de transport pe uscat şi pe apă , a mai rămas să zbor cu avionul ,o să încerc.
Am văzut multe oraşe de top,multe locuri minunate create de natură.
În călătoria mea am dat de mai multe ori bani şi mâncare din ceea ce mie mi-au dat alţii, oamenilor care aveau nevoie .
Sunt multe situaţii extreme ,grele moral şi fizic .
Merg mult pe jos , uneori nu mă mai ţin picioarele dar eu merg numai înainte că ştiu că după deal este o noua aventură,din care o să învăţ ceva .
Regula de bază : Numai înainte, eu înapoi nu mă întorc si n-are importanţă că nu se poate de mers pe jos pe autostradă, poate sa mă amendeze poliţia ,ca în Cehia de patru ori ,eu oricum când văd ca nu se opreşte nimeni ori mi-i frig merg înainte , ieri prin tunel pe autostradă m-am pornit pe jos peste câteva minute s-a oprit un camion de la deservirea drumurilor, spunându-mi speriat că e periculos .
Viaţa e mişcare.
Trăiesc multe momente de vis de parcă nici nu cred că e real , pentru că totul se întâmplă repede.
Călătoresc pentru a descoperi lumea dar şi pe mine .Eu cred că unica modalitate de a te descoperi pe tine însuţi este ,călătoria , poate greşesc.
Cred că mai am multe de învăţat aşa că merg mai departe.
Călătoriţi ..... că asta şi rămâne în conştiinţa noastră în urma noastră. Amintirea,amintirile.
Mulţumesc la toţi pe care i-am întâlnit şi o să-întâlnesc în drumul meu.
Toată lumea e a mea !!!
Si pentru transport de unde iei bani?
RăspundețiȘtergere