Povestea avionului Concorde

de Paul Drosu

       Apropo de ce m-am gasit si eu sa vorbesc ieri, cu intarziere, despre companii aviatice si avioane: de multe ori prin drumurile mele prin aeroportul Charles de Gaulle (CDG) din Paris trec pe langa aceasta imagine – un CONCORDE in "carne si oase". Si, de fiecare data, aceasta imagine mi-aduce aminte ca am inca visuri neimplinite (ceea ce nu e chiar un lucru rau :) ), iar unul dintre ele este zborul cu acest avion, la viteza mai mare decat viteza sunetului. Cu viteze mai mari decat cea a sunetului sper ca voi apuca sa zbor in aceasta viata, dar, din pacate, cu Concorde nu voi mai putea zbura vreodata, deoarece, din 2003, a incetat zborurile. Si aceasta, in principal din cauza celui mai stupid accident de avion de care am auzit vreodata si cred ca singurul accident a carui cauza nu a tinut nici de avion, acesta neavand nici un defect sau problema si nici de piloti, acestia pilotand avionul ireprosabil, pana, vai, in ultima clipa… :( Cauza, de fapt un cumul incredibil de mai multe cauze, a fost strict exterioara, independenta de avion si piloti si a contribuit 95% la sfarsitul zborurilor acestui fenomenal avion de pasageri, avion care nu mai avusese vreodata vreun accident fatal, desi mai

fusesera probleme cu cauciucurile. Probleme semnalate de NTSB-ul american (National Transportation Safety Board), pe care partea britanica luase masuri sa le rezolve, dar partea franceza nu prea… Avion fenomenal? Da, caci este unul dintre cele doar doua tipuri de avioane de pasageri supersonice – Tupolevul sovietic si Concordul franco-britanic. Desi prototipul de Tupolev a zburat cu doua luni inaintea Concorde-ului, Tupolevul a zburat insa comercial la doi ani dupa Concorde (avand si o prabusire in 1973 la un show aviatic la Paris) si mult mai putin timp si mai putine zboruri, avand diverse probleme. Asa ca minunatul Concorde a ramas unicul rege al zborurilor supersonice de pasageri, timp de 27 de ani, incepand cu 1976! Un avion care atingea 2 Mach (aproape 2200 km/h !!!), la o altitudine de croaziera de 60.000 de picioare (18.000 de metri)! Avea chiar si un radiometru, pentru masurarea nivelului de radiatii cosmice, iar daca acesta crestea peste o anumita valoare, avionul cobora la 14.000 de metri! Pretul unui bilet era insa si el de "croaziera", ha, ha…in jur de 5000 – 6000 USD un drum ("verzisorii" din anii 2000, nu de acum), acesta fiind si principalul motiv pentru care am tot amanat sa zbor cu el pana cand nu am mai avut cu ce sa zbor…

Si a venit fatidica zi de 25 iulie 2000…o decolare ca oricare alta, a cursei AF4590 de pe CDG din Paris, s-a transformat intr-o tragedie uriasa, chiar inainte ca avionul sa se desprinda de pe pista…caci, in timp ce deja trecuse de viteza limita V1 la care mai putea sa opreasca in siguranta, doar cu cateva momente inainte sa se desprinda de pe pista, una dintre imensele roti a calcat peste o banda de metal de 40cm x 3cm, cu o grosime de nici 2mm, pierduta dintr-un avion DC10, care decolase cu 5 minute inainte spre USA. Primul ghinion…cat e pista de mare, roata totusi sa calce pe bucatica aia minuscula de metal! Si al doilea ghinion…caci pistele de rulare se verifica de mai multe ori pe zi pentru astfel de situatii, dar celalat avion decolase exact inaintea lui. Desi probabilitatea era infima, aceasta bucatica de metal a taiat cauciucul rotii, care a explodat, iar o bucata grea din intaritura exterioara armata a cauciucului a lovit pe dedesubt aripa stanga. Desi lovitura nu a fost chiar direct intr-un rezervor de combustibil, a creat o imensa unda de soc in kerosenul din rezervor, unda de soc care a spart rezervorul in punctul cel mai slab al structurii sale. Anchetatorilor le-a luat mult timp sa inteleaga de ce metalul de pe marginea gaurii din rezervor era indoit inspre exteriorul rezervorul, in loc sa fie indoit inspre interiorul rezervorului, ei crezand initial ca gaura din rezervor a fost facuta direct de catre bucata de cauciuc. Acesta a fost al treilea ghinion incredibil: ca rezervoarele erau pline pana la refuz si astfel, unda de soc s-a putut propaga in intregul volum de combustibil, amplificandu-se si afectand totalitatea suprafetei rezervorului. Iar dupa ce rezervorul s-a spart, totul s-a intamplat foarte repede…o coada uriasa de foc s-a format in urma aripii stangi, avionul a reusit sa se inalte cativa zeci de metri dar nu a mai avut putere sa se inalte si mai mult si, in ciuda eforturilor eroice ale pilotilor, in cateva secunde s-a prabusit, un alt ghinion incredibil, peste un mic hotel, omorand si acolo cativa oameni, in afara tuturor celor de la bord… Urmatorii 3 ani (intre 2000 si 2003) au fost o agonie lenta pentru Concorde, iar in 2003 au incetat complet toate zborurile comerciale! 

Avionul din poza este Concorde 215, ultimul Concorde fabricat pentru francezi, dintre cele doar 16 aparate comerciale in total, cu numere intre 201 – 216, pare pentru flota engleza si impare pentru flota franceza. Un capitan al unui Concorde povestea odata cat de minunat era sa vezi la 7000 – 8000 SUB tine si zburand cu incetinitorul "carutele" de Boeing 747… :D Aceasta a fost povestea minunatului Concorde…si sper ca nu v-am intristat cu ea…caci asa este viata!