Câlnic – de la cetate nobiliară la biserică-cetate

de Claudiu Padurean
Una dintre cele mai interesante cetăți-biserici din sudul Transilvaniei este cea de la Câlnic. Este vorba de una dintre fortificațiile ridicate de sași în sudul Transilvaniei. Prima atestare documentară a cetății de la Câlnic datează din anul 1267. Este vorba de faptul că unul dintre greavii, adică dintre conducătorii comunității săsești, Chyl de Kelling, începuse ridicarea unui donjon, care servea drept turn-locuință. Donjonul a fost terminat în anul 1272. Construcția, mărită și întărită, rezistă și azi, cunoscută sub numele de Turnul Siegfried.

 Lângă acest turn medieval a fost ridicată și biserica, inițial romano-catolică, apoi evanghelică lutherană care servea atât familia nobiliară a greavilor de Kelling, cât și comunitatea. Inițial, turnul-locuință avea o înălțime de 14 metri. Ulterior, construcția a fost înălțată până la 20 de metri, iar într-o fază ulterioară, constructorii sași i-au adăugat și un acoperiș în pantă, cu înălțimea de șapte metri. Despre o cetate în adevăratul sens al cuvântului putem să vorbim doar după ce greavii de Câlnic, care cumpăraseră, între timp, și alte domenii, precum Blaj, Cut sau Vingard, au decis să înconjoare spațiul din jurul donjonului și al bisericii cu un zid de cetate. Este vorba de un zid de calcar, piatră de râu și cărămidă, înalt de șapte metri. Acest zid avea un turn de poartă. Pentru a face mai dificil accesul potențialilor năvălitori în incinta cetății, constructorii sași au amenajat o barbacană, adică un tunel fortificat de acces, care putea fi utilizat de apărătorii cetății. De asemenea, mai există și un al doilea turn de apărare. Prima incintă a

Afla mai multe aici!