miercuri, 21 februarie 2018

“Eu sunt Čumil, cea mai fotografiată statuie din Bratislava”

de Livia Manzatu
Dacă nu mă cunoști, eu sunt statuia de la intersecția străzilor Laurinská și Panská, nu departe de centrul vechi al orașului. Lumea mă știe și sub numele de “om la muncă”.
Cerându-i-se să sculpteze o statuie care să mai estompeze din aspectul comunist al zonei, Viktor Hulik, “tatăl” meu, a considerat că cel mai potrivit ar fi să mă întruchipeze în bronz, nici mai mult nici mai puțin decât într-un muncitor de la canalizare. Nici nu bănuiam că peste ani voi deveni atât de faimos și fotografiat de toată lumea care mă vede!  
La 26 iunie 1997 am apărut în fața lumii. Fiind amplasat la o intersecție și stând cu capul afară din canal (deh, la muncă își mai ia omul și pauză), am avut parte de multe peripeții din partea trecătorilor care se împiedicau literalmente de mine sau din partea șoferilor neatenți…de câteva ori mi-am pierdut capul, dar nu după domnișoare frumoase – așa cum unii au

vineri, 16 februarie 2018

Moscheea Albastra

de Ioan Laslo
  Sultan Ahmet I Camii (Moscheea Albastra) strajuieste majestuos Piata Sultanahmet, fiind construita de Mehmet Aga ca o replica la nu mai putin celebra Biserica Sfanta Sofia, aflata viz-a-vis. Edificata la inceputul sec. al XVII-lea, poate gazdui aproximativ 10.000 de persoane, avand o lungime de 72 m. si o latime de 64 m. Cele sase minarete care ajung la 64 m. impung parca cerul azuriu al Istanbulului, chemarea la rugaciune a muezinului fiind mereu prezenta pentru musulmani. Povestea numarului lor este interesanta. Se pare ca sultanul ar fi spus ca vrea minaretele din aur (urmau sa fie 4 la numar), dar in limba turca "aur"("altin") se poate confunda cu cifra 6("alti"). Fiind la fel de multe precum numarul minaretelor moscheei Haram de la Mecca,sultanul a trebuit sa doneze un minaret Meccai pentru a linisti neintelegerea majora care a rezultat. Se pare ca sultanul insusi a lucrat uneori alaturi de muncitori in cei peste 7 ani cat a durat contructia.
      Moscheea poate fi vizitata gratuit intre orele 9-16, intr-o tinuta decenta si descult (exista loc special pentru a lasa incaltamintea si pungi de plastic). Recomandabil pentru femei este sa isi acopere

joi, 15 februarie 2018

Palatul Parlamentului din Budapesta – bijuteria de pe malul stâng al Dunării

Motto:„Oriunde te duci, du-te cu toată inima” 
(Confucius) 

de Mihaela Manzatu
Urmând sfatul acestui filosof chinez, iată-mă la drum, la finele anului trecut, într-un circuit organizat de o agenție de turism din București, circuit ce urma să îmi poarte pașii spre 4 capitale imperiale: Budapesta, Praga, Bratislava și Viena. Scopul circuitului era dublu: vizitarea principalelor obiective turistice ale acestor orașe și participarea la târgurile tradiționale de Crăciun.
După traversarea graniței, prima oprire am făcut-o în frumoasa capitală maghiară – Budapesta -, oraș pe care îl mai vizitasem o dată în 2014, la întoarcerea spre casă, după ce petrecusem o săptămână în Austria alături de un grup de elevi într-o tabără de schi. Măreția și frumusețea Palatului Parlamentului mă impresionaseră de atunci, de când îl

"Lumea aceasta este atat de frumoasa! Haideti sa o vizitam impreuna!"

Cu ceva timp in urma, Angelina Mardale, una dintre cele mai interesante vlogherite cu preocupari in domeniul turismului (si colaboratoare a blogului nostru) mi-a trimis cateva intrebari la care am incercat sa raspund intr-un mod cat mai onest cu putinta. Ce a iesit a fost publicat pe https://mardaleangelina.wordpress.com/  si am sa redau si eu mai jos:

1. Pentru inceput va rog sa va prezentati in cateva cuvinte. Cum va numiti? In ce domeniu activati? Cu ce va ocupati? Ce hobbyuri aveti?
Ioan Laslo :Sunt un om ca oricare altul si imi place sa calatoresc (e cineva caruia sa nu ii placa?) De la aceasta pasiune, lucrurile s-au legat si am optat pentru cea mai frumoasa meserie din lume: cea de ghid de turism. Mi-e drag sa ma plimb pe poteci neumblate, dar si sa vizitez orase mari, iubesc marea si soarele, dar incerc sa ma bucur si de zilele ploioase, iar muntele imi este prieten, mi-e drag sa ma plimb pe jos, dar zborul cu avionul este de asemenea o adevarata pasiune. Dar mai presus de toate mi-e drag sa fiu in mijlocul oamenilor, sa ii vad zambind, sa comunicam, sa schimbam idei si sa ne daruim unii altora frumosul acumulat in

Florența - frumusețea - violența

de Elena Cercel
       Când am intrat în Piazza della Signoria, mi-a luat câteva clipe să mă dezmeticesc prin mulțimea de turiști și să încep să văd cu adevărat.

     În fața mea, sub lumina egală a unei zile noroase, copia statuii lui David de Michelangelo, model de perfecțiune omenească, ne măsura din priviri, gata să arunce piatra spre acest Goliat mereu schimbător și pestriț care-i invada piața zi de zi, forfotind gălăgios cu telefoane și aparate foto în mâini. Ceva mai aproape, Hercules, cu ghioaga în mână, își îngenunchia adversarul, ținându-l lejer de păr, dar având aerul că se asigură că-l vedem și luăm aminte. Nu departe, din bronz, copia după „Juditta” lui Donatello, în veșminte florentine, stă cu sabia ridicată, sprijinind grațios cu genunchiul stâng trupul inert al lui Holofernes și capul proaspăt desprins de trup, dar ținut încă aproape. 
       Mă întorc spre partea opusă a pieței: în stânga mea e celebra Loggia dei Lanzi, adevărat muzeu de sculptură în aer liber. În față, chiar lângă mine, creația lui Benvenuto Cellini: „Perseus cu capul Medusei”. Bronzul întunecat și lustruit, cu patină verzuie, contrastează admirabil cu soclul alb și plin de simboluri ale fertilității și abundenței naturii. Perseu e tânăr și nud, ține sabia în mâna dreaptă și ridică în stânga capul nefericitei Medusa, arătându-ni-l. Privește ușor încruntat spre trupul feminin decapitat și contorsionat pe care-l calcă-n picioare. O mână de-a Medusei atârnă elegant peste albul soclului, iar șuvoaiele de sânge (din care se va întrupa calul înaripat Pegas) seamănă cu